Actualizat la 8 noiembrie 2026.

PFAS (substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate) sunt substanțe de sinteză care conțin cel puțin un atom de carbon de metil (CF₃) sau de metilen (CF₂) complet fluorurat, adică fără hidrogen, clor, brom sau iod atașat. Aceasta este definiția structurală folosită în propunerea de restricție universală depusă la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) și preluată în rubrica 82 din anexa XVII la Regulamentul REACH. Legătura carbon–fluor este cea mai puternică legătură simplă a carbonului, motiv pentru care aceste substanțe practic nu se descompun în mediu și sunt numite adesea „substanțele eterne”.

Tocmai stabilitatea le face utile. PFAS resping apa și grăsimile, rezistă la temperatură și la agenți chimici, așa că le găsim în textile impermeabile, ambalaje alimentare, vase antiaderente, garnituri, cabluri, spume de stingere și în unii agenți frigorifici fluorurați. Pentru instalatori, frigotehniști și operatorii instalațiilor de stingere, subiectul are deja consecințe practice, pe care articolul de față le urmărește pe textul actelor normative.

De ce sunt o problemă

Comitetul pentru evaluarea riscurilor (RAC) al ECHA și-a adoptat, la 2 martie 2026, opinia finală asupra restricției universale și a concluzionat că PFAS reprezintă riscuri tot mai mari pentru oameni și pentru mediu. Potrivit ECHA, aceste substanțe sunt foarte persistente, se deplasează pe distanțe mari prin apă și aer, contaminează apele subterane și solul, iar unele pot provoca efecte grave asupra sănătății, între care cancer și afectarea sănătății reproducerii. Odată ajunse în mediu, ele poluează apa potabilă, iar decontaminarea este dificilă și costisitoare. RAC a apreciat, de asemenea, că măsurile în vigoare nu sunt suficiente pentru a controla emisiile.

Pentru alimentație, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a stabilit în 2020 o doză săptămânală tolerabilă de 4,4 nanograme pe kilogram corp pentru suma a patru substanțe, PFOA, PFNA, PFHxS și PFOS, și a considerat efectele asupra sistemului imunitar drept efectul critic. În noiembrie 2023, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) a clasificat PFOA drept cancerigen pentru om (grupa 1) și PFOS drept posibil cancerigen pentru om (grupa 2B).

O problemă aparte este acidul trifluoroacetic (TFA), cel mai mic acid perfluorurat, care se poate forma și prin degradarea unor substanțe fluorurate folosite în gazele fluorurate și în substanțele active ale unor biocide și produse de protecție a plantelor. Instituțiile germane pentru sănătatea și securitatea muncii, pentru evaluarea riscurilor și pentru mediu arată că agentul frigorific R-1234yf se poate degrada aproape complet la TFA în atmosferă. În iunie 2026, RAC a adoptat opinia privind clasificarea TFA și a sărurilor sale anorganice, publicată și transmisă Comisiei Europene la 6 octombrie 2026: toxic pentru reproducere de categoria 1B pentru efectele asupra dezvoltării și de categoria 2 pentru fertilitate, persistent, mobil și toxic (PMT) și foarte persistent și foarte mobil (vPvM). Clasificarea devine obligatorie numai dacă este adoptată de Comisie în Regulamentul CLP.

Ce reguli se aplică deja

Câteva PFAS sunt interzise de ani buni. Regulamentul (UE) 2019/1021 privind poluanții organici persistenți cuprinde în anexa I PFOS, PFOA și PFHxS, cu sărurile și compușii înrudiți, adică substanțe care fac obiectul eliminării la nivel mondial prin Convenția de la Stockholm. Anexa XVII la Regulamentul REACH restricționează acizii perfluorocarboxilici C9–C14 (rubrica 68) și acidul perfluorohexanoic PFHxA cu substanțele înrudite (rubrica 79, introdusă prin Regulamentul (UE) 2024/2462). Pentru PFHxA, restricția se aplică etapizat: din 10 aprilie 2026 la spumele folosite pentru antrenamente, testări și de serviciile publice de pompieri, din 10 octombrie 2026 la produsele cosmetice, hârtia și cartonul pentru alimente, încălțăminte și textilele de îmbrăcăminte pentru populație, iar din 10 octombrie 2029 la spumele din aviația civilă.

În apa potabilă, Directiva (UE) 2020/2184 introduce doi parametri: „suma PFAS”, de 0,10 µg/l, pentru 20 de substanțe considerate preocupante, și „PFAS total”, de 0,50 µg/l, pentru totalitatea PFAS; statele membre pot folosi unul sau ambii parametri. Potrivit articolului 25, apa trebuie să respecte aceste valori până la 12 ianuarie 2026, iar de la această dată statele membre monitorizează PFAS, informează Comisia și, la depășiri, populația, și iau măsuri precum închiderea puțurilor contaminate sau introducerea unor trepte de tratare. În România, directiva este transpusă prin Ordonanța Guvernului nr. 7/2023 privind calitatea apei destinate consumului uman, publicată în Monitorul Oficial nr. 63 din 25 ianuarie 2023, care preia aceleași valori în tabelul B din anexa nr. 1.

Pentru ambalaje, articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2025/40 interzice, de la 12 august 2026, introducerea pe piață a ambalajelor destinate contactului cu alimentele care conțin PFAS peste 25 ppb pentru orice PFAS, 250 ppb pentru suma PFAS măsurate prin analiză specifică sau 50 ppm pentru PFAS totale, inclusiv cele polimerice. Pentru alimente, Regulamentul (UE) 2023/915 stabilește conținuturi maxime de PFOS, PFOA, PFNA și PFHxS în ouă, pește, crustacee, moluște bivalve, carne și organe.

Spumele de stingere: termenele din Regulamentul (UE) 2025/1988

Pentru instalațiile de stingere, actul cel mai important este Regulamentul (UE) 2025/1988 al Comisiei din 2 octombrie 2025, care a introdus rubrica 82 în anexa XVII la REACH și a intrat în vigoare la 23 octombrie 2025. Regula generală este interdicția introducerii pe piață și a utilizării, de la 23 octombrie 2030, a spumelor de stingere care conțin PFAS în concentrații de cel puțin 1 mg/L pentru suma tuturor PFAS. Pentru spumele fără fluor din echipamente curățate potrivit celor mai bune tehnici disponibile, cu excepția extinctoarelor portabile, se acceptă până la 50 mg/L pentru suma PFAS.

Regulamentul prevede termene mai scurte sau mai lungi, după destinație. Spumele cu PFAS pentru extinctoare portabile se mai pot introduce pe piață până la 23 octombrie 2026, cele rezistente la alcool până la 23 aprilie 2027, iar extinctoarele portabile se mai pot folosi până la 31 decembrie 2030. Antrenamentele și testările, cu excepția testării funcționale a sistemelor cu reținerea tuturor scurgerilor, și serviciile publice de pompieri mai pot folosi aceste spume până la 23 aprilie 2027. Cel mai lung termen, 23 octombrie 2035, privește amplasamentele care intră sub incidența Directivei 2012/18/UE (Seveso), fără aviația civilă, instalațiile petroliere și gaziere din larg, navele militare și navele civile care aveau spumele la bord înainte de 23 octombrie 2025.

De la 23 octombrie 2026, spumele cu PFAS care se mai pot folosi până în 2030, ca regulă generală, sau până în 2035, în baza derogărilor de mai sus, sunt supuse unor condiții. Utilizatorul le poate folosi numai la incendiile de lichide inflamabile (clasa B), trebuie să reducă emisiile și expunerea oamenilor cât mai mult posibil din punct de vedere tehnic și practic, să colecteze separat stocurile neutilizate și deșeurile cu PFAS, inclusiv apele uzate rezultate din intervenții, pentru tratarea care distruge PFAS, și să întocmească un plan de gestionare a spumelor cu PFAS pentru fiecare amplasament. Pentru proiectanții, instalatorii și operatorii sistemelor de stingere, aceste date intră deja în planificarea înlocuirii spumelor și a curățării instalațiilor.

Ce arată cercetarea din Danemarca

Danemarca este unul dintre statele în care efectele contaminării cu PFAS au fost documentate cel mai detaliat. La Korsør, locuitori ai zonei au fost expuși la PFOS provenit din spuma de stingere folosită la un centru de instruire a pompierilor. Pe un grup de 45 de adulți dintr-o zonă puternic contaminată, un studiu clinic randomizat publicat în 2024 în revista Environment International, între ai cărui autori se află dr. Morten Lindhardt, de la spitalul din Holbæk, a arătat că tratamentul oral cu colestiramină, o rășină schimbătoare de anioni folosită pentru scăderea colesterolului, administrat timp de 12 săptămâni, a redus concentrația de PFOS din ser cu aproximativ 60% față de perioada de observație, iar pe cea a altor PFAS cu 15–44%, fără reacții adverse grave. Autorii îl prezintă ca pe o posibilă cale de a grăbi eliminarea PFOS la adulții foarte expuși.

La Universitatea Tehnică a Danemarcei (DTU), Centrul PFAS, condus din 2025 de profesorul Anders Baun, reunește cercetarea daneză despre sursele, răspândirea și eliminarea acestor substanțe. Într-un articol publicat în revista Nature Water, „Late lessons from early warnings on PFAS”, Baun și coautorii săi arată că reglementarea a venit târziu, între altele pentru că PFAS au fost greu de definit și de evaluat ca grup, și susțin că persistența ar fi trebuit tratată de la început ca semnal de avertizare. La Universitatea din Aarhus, echipa condusă de conferențiarul Zongsu Wei dezvoltă un filtru care reține PFAS din apă pe un strat de biocărbune și le descompune cu un fotocatalizator activat de lumina ultravioletă; în laborator, filtrul a reținut peste 99% din PFAS, iar fotocatalizatorii au descompus 53%.

Danemarca a adoptat și o interdicție națională. Potrivit ordinului (bekendtgørelse) nr. 464 din 2 mai 2025, de la 1 iulie 2026 sunt interzise importul și vânzarea către consumatori a îmbrăcămintei, a încălțămintei și a unor agenți de impregnare care au un conținut total de fluor de cel puțin 50 mg F/kg. Sunt exceptate, între altele, echipamentele individuale de protecție la care PFAS au rol de siguranță, iar stocurile existente se mai pot vinde până la 1 ianuarie 2027.

Agenții frigorifici și restricția universală

Restricția universală a fost propusă la 13 ianuarie 2023 de autoritățile din Germania, Danemarca, Țările de Jos, Norvegia și Suedia și acoperă toate PFAS și toate utilizările. După consultarea publică din 2023, RAC și-a adoptat opinia finală la 2 martie 2026, iar Comitetul pentru analiză socioeconomică (SEAC) și-a aprobat proiectul de opinie la 10 martie 2026, susținând o restricție la nivelul Uniunii cu derogări țintite pentru utilizările fără alternative. Consultarea asupra proiectului SEAC s-a încheiat la 25 mai 2026, iar opinia finală este așteptată până la sfârșitul anului 2026. Abia apoi Comisia va propune restricția, care se votează în Comitetul REACH, format din reprezentanții statelor membre. Prin urmare, la data acestui articol restricția nu este încă adoptată.

Gazele fluorurate sunt unul dintre sectoarele analizate de comitete. Aplicând definiția structurală, intră în categoria PFAS agenții care au în moleculă o grupă CF₃ sau CF₂ complet fluorurată, cum sunt R-134a, R-125 și HFO-urile R-1234yf și R-1234ze, precum și amestecurile care îi conțin, de exemplu R-404A, R-407C sau R-410A. R-32 (CH₂F₂) nu intră în definiție, pentru că atomul său de carbon are hidrogen atașat, iar agenții naturali, propanul (R-290), izobutanul (R-600a), dioxidul de carbon (R-744) și amoniacul (R-717), nu conțin fluor.

Juridic, pentru un service frigorific nu s-a schimbat încă nimic: obligațiile rămân cele din Regulamentul (UE) 2024/573 privind gazele fluorurate cu efect de seră, care urmărește în principal potențialul de încălzire globală, în timp ce restricția PFAS se va aplica, dacă va fi adoptată, prin REACH. Cele două regimuri sunt separate, iar statutul unui gaz într-unul nu decurge din celălalt. Pentru instalațiile noi, care funcționează de regulă mulți ani, alegerea agentului merită totuși făcută știind că unele HFC și HFO pot intra sub incidența restricției, cu derogările și termenele care vor fi stabilite, și că instituțiile germane citate mai sus arată că alternativele cu hidrocarburi, CO₂, amoniac sau aer sunt deja disponibile comercial, cu cerințele de siguranță proprii fiecăreia.

Ce înseamnă în practică

Pentru frigotehnist, primul pas este fișa cu date de securitate a agentului folosit, verificată pe fiecare componentă a amestecului, și urmărirea opiniei finale SEAC și a propunerii Comisiei. Pentru operatorii și tehnicienii sistemelor de stingere, termenele din Regulamentul (UE) 2025/1988 sunt deja obligatorii: inventarul spumelor, planul de înlocuire, curățarea echipamentelor, colectarea separată a deșeurilor și, unde se mai folosesc spume cu PFAS, planul de gestionare pentru amplasament. Pentru instalatorii de apă, monitorizarea PFAS revine furnizorilor de apă și autorităților, dar întrebările clienților despre calitatea apei vor fi tot mai frecvente.

Actele normative citate pot fi consultate gratuit, în versiunea oficială, pe EUR-Lex și pe Portalul legislativ. Articolul prezintă stadiul reglementărilor la 8 noiembrie 2026; restricția universală și clasificarea TFA sunt încă în procedură și pot aduce modificări.

Surse

ECHA, „ECHA’s Risk Assessment Committee adopts its opinion on PFAS restriction proposal”, 3 martie 2026; ECHA, „ECHA supports PFAS restriction with targeted derogations”, 26 martie 2026; ECHA, „ECHA recommends TFA’s classification as a reprotoxic substance”, 6 octombrie 2026.

Regulamentul (UE) 2025/1988 al Comisiei privind PFAS din spumele de stingere a incendiilor; Regulamentul (UE) 2024/2462 al Comisiei privind PFHxA; Regulamentul (UE) 2019/1021 privind poluanții organici persistenți; Directiva (UE) 2020/2184 privind calitatea apei destinate consumului uman; Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje; Regulamentul (UE) 2024/573 privind gazele fluorurate cu efect de seră; Ordonanța Guvernului nr. 7/2023 privind calitatea apei destinate consumului uman, Monitorul Oficial nr. 63 din 25 ianuarie 2023.

Comisia Europeană, pagina despre PFAS în alimente, cu trimitere la opinia EFSA din 2020; IARC, evaluarea PFOA și PFOS, volumul 135 al Monografiilor, noiembrie 2023; Agenția Federală Germană pentru Mediu, „German agencies classify TFA as toxic substance”; Reprezentanța Comisiei Europene în România, măsurile privind PFAS din apa potabilă, 13 ianuarie 2026.

Studii și reglementări din Danemarca: J. J. Møller, A. C. Lyngberg și colab. (între autori T. K. Jensen și M. Lindhardt), „Substantial decrease of PFAS with anion exchange resin treatment: A clinical cross-over trial”, Environment International, vol. 185, 108497, 2024; S. F. Hansen, C. T. H. Bunde, M. A. Roy, J. A. Tickner și A. Baun, „Late lessons from early warnings on PFAS”, Nature Water, doi:10.1038/s44221-023-00168-4; DTU, articolul despre profesorul Anders Baun și Centrul PFAS, 30 aprilie 2026; Universitatea din Aarhus, filtrul care reține și descompune PFAS; Bekendtgørelse nr. 464 af 2. maj 2025 privind interdicția PFAS în îmbrăcăminte, încălțăminte și agenți de impregnare.